Avem o stiinta de a ne descurca si de a fi capabili sa o luam mereu de la capat
Interviu cu domnul Cristian Christodorescu, Director General ROPECO
Cristian Christodorescu este, mai degraba, ceea ce numim adesea un tehnocrat, un specialist care si-a vazut constiincios de business, care a vorbit putin, dar a stiut sa deschida „fronturi” noi in afaceri.
Chiar daca nu ezita sa puna degetul pe ranile noastre comune, crede ca lucrurile se vor aseza, ca tara va fi mai curata si mai prospera in anii urmatori.
La Revolutie, cei mai multi dintre noi ne-am imbatat de idealism, am simtit ca ne descatusam si ne desfacem aripile. „Odata am stiut sa zbor, odata. Dovada n-am, dar imi aduc aminte!“ – spune poetul. De ce sa fi avut parte noi, romanii, de un zbor planat toti acesti ani?
Idealurile Revolutiei s-au estompat incet, incet, pe masura ce puterea fesenista s-a infiltrat in toate structurile statului. Stim ca fenomenul Piata Universitatii era, de fapt, o incercare de continuare a Revolutiei sau, mai bine zis, incercarea unei noi Revolutii: aceea impotriva elitelor comuniste de rangul doi, care era evident ca preiau puterea, in detrimentul unei adevarate schimbari catre o democratie liberala. Faptul ca totul s-a terminat prin „interventia” iliesciana a dus in timp la o „incetinire a zborului”, de fapt, asa cum spuneti, a unui zbor planat, fara motoare turate corespunzator…
Credeti ca butada „rasu’-plansu’” sau substantivul „bascalie”, notiuni intraductibile de altfel, sunt elemente ale profilului nostru, al romanilor? Asta ne face sa inaintam ca racul?
Intr-adevar, „bascalia” o putem considera ca facand parte din profilul nostru. Dar este un termen oarecum benefic. Este un fel de aparatoare, o manta de vreme rea, atunci cand nu ne merge bine. Este o masca in spatele careia ascundem efectul loviturilor incasate.
Mai degraba expresia „las’, ca merge si asa!” apare ca element esential al profilului nostru. Ne caracterizeaza atat de bine stilul de lucru, comoditatea, indolenta si superficialitatea.
Parerea mea este ca tocmai acest lucru ne face sa inaintam ca racul, pentru ca este adanc inradacinat in mentalitatea noastra. Ne este mai usor sa carpim decat sa reparam, sa dam o spoiala pe afara decat sa zugravim. Acesta este si motivul pentru care o multime de proiecte bune sunt intarziate, executate prost, devize umflate sau esecuri lamentabile. Stim mult prea des sa facem risipa de bani!
Va ocupati, de la inceputul carierei dumneavoastra, de tehnologii, de echipamente, infrastructura, solutii hardware si software – toate adresate multor verticale de business. De ce sunt romanii inventivi si receptivi, dar atat de putin practici si inconsecventi?
Dar de ce sa consideram inconsecventa ca ceva rau? Nu spunea Oscar Wilde: „consecventa este ultimul refugiu al celor lipsiti de imaginatie”? Asa ca eu cred ca inventivitatea si creativitatea merg in paralel cu inconsecventa. Sunt de acord ca suntem inventivi, receptivi si putin inconsecventi. Mai ales ca, din punct de vedere al unui manager, a fi total predictibil inseamna ca nu mai este nevoie de tine in acel post. Problema este de ce suntem asa de putin practici.
Poate ca este vorba de teama de a lua decizii in situatii extreme. Sau poate ca tine de fuga de raspundere, sau poate de competenta si experienta oamenilor pusi dupa criza in posturi de decizie, dar din constrangeri materiale, „experienta” lor este fie din cartile de la scoala, fie eventual de pe net!
Ati facut eforturi admirabile in timp fie pentru a promova echipamente importate sau proprii, de ultima generatie, destinate mediului bancar (procesare numerar, automate de plati, securitate mecanica) sau solutii complete de birotica, fie pentru a va implica in operarea de echipamente de gestiune a deseurilor – capitol la care Romania e revoltator de inapoiata. Pe ce segment ati gasit satisfactii profesionale clare, dincolo de rezultatele financiare?
In toate domeniile de care ne-am ocupat am gasit satisfactii profesionale. Acestea mi-au dat, de altfel, puterea de a merge mai departe.
Totusi, cele mai mari satisfactii mi-au fost aduse de solutiile inovatoare, cele care au avut un impact major si asupra business-ului clientului, aducandu-i beneficii importante sau ajutandu-l sa-si rezolve o problema stringenta. Ma refer la solutiile de self-service si la „POS sharing”.
Se spune ca un popor isi merita conducatorii. Dar managerii? Vedeti o „selectie naturala” a acestora in timp, o triere fireasca, o deplasare vizibila spre performanta?
Asa am sperat. Problema este ca dupa primii ani de criza, calitatea managerilor mie mi se pare ca a scazut. Ma refer in principal la cei care se ocupa de generare si de implementare de proiecte. Au scazut calitatea si pretentiile, ca o consecinta a mentalitatii ca trebuie sa facem economie, asa ca vom cumpara ce este mai ieftin. Ce este mai ieftin nu este cel mai bun. Niciodata!
Toti liderii de business au invatat, mai mult sau mai putin, limbajul corporatist, care vehiculeaza valori in care, chipurile, cred sau ar trebui sa creada: unitatea echipei, profesionalism, excelenta, proactivitate, agilitate, loialitate, satisfactia clientului etc. Dumneavoastra ce pretuiti in firma cu adevarat?
Eu cred ca in firma noastra lucrul cel mai de pret il reprezinta relatiile interpersonale. Acestea creeaza valori superioare in structuri mai restranse, desi satisfactia clientului ramane, totusi, scopul cel mai important al unei firme.
Ar mai fi de apreciat si flexibilitatea, dinamismul, faptul ca ne adaptam mai repede la anumite schimbari ale pietei (cererii).
Romania a tot fost, in 25 de ani, campioana sanselor si a potentialului in business, in dezvoltare generala. Dar sansele au cam ramas nefructificate si adesea fluieram a paguba, in lipsa de investitori seriosi si proiecte consistente. In ce mod ar trebui sa procedeze guvernele viitoare ale tarii, oricare ar fi ele, ca sa ne putem reconsidera sperantele?
Cred ca ceea ce se petrece acum in Romania, pe seama unei justitii care sper ca s-a trezit, va produce mutatii majore in mentalitatea si in comportamentul alesilor si demnitarilor, al politicienilor si managerilor care raspund de bugete, mai ales de cele publice. Toti cei din politica, din administratia centrala si locala trebuie sa inteleaga, macar in ceasul al doisprezecelea, ca nu ocupa o functie sau o pozitie pentru a se capatui si a favoriza grupuri, gasti, familii etc., ci pentru a pune umarul la progresul societatii.
Cu modestie, discretie si mai ales profesionalism, ei toti pot relansa Romania pe o „orbita” de normalitate si de crestere. De ce nu pot fi si aici urmate exemple de ministri occidentali care se plimba senini cu bicicleta, fara escorte si masini de lux sau care, la primele suspiciuni de ilegalitati, isi dau demisia cu demnitate?
Cum ar trebui sa procedeze guvernele viitoare? Ar trebui sa nu urmeze orbeste si conjunctural interesele partidului care i-a promovat, ci prioritatile stabilite de comun acord, cele care conteaza pe termen lung. Ar trebui sa nu inlocuiasca echipele de specialisti din aparatul de stat pe criterii politice si ar trebui sa investeasca pe termen lung in educatie, sanatate si infrastructura. Alte trei axe esentiale ar mai fi, cred eu, IT-ul, agricultura si turismul.
Nu va intreb, intr-o cheie patriotarda neavenita, ce va face sa fiti mandru ca sunteti roman. Va intreb altceva: ce va implineste si va da puterea sa mergeti mai departe aici, acasa?
Pe mine ma consterneaza puterea de regenerare a poporului acesta din care fac parte. Sunt impresionat ca stim sa depasim cu stoicism perioadele grele, ca avem o „anduranta” rara, o stiinta de a ne descurca si de a fi capabili sa o luam mereu de la capat. Adevarat, mamaliga romaneasca a explodat rar, dar lucrul acesta s-a intamplat!
Ma mai implineste credinta neobosita a romanilor ca va fi mai bine, ca vin altii sa ne izbaveasca (americanii, nemtii, NATO, UE etc.), ca meritam si putem mai mult, ca avem mandria noastra, necontrolata uneori, ca plecam si ne intoarcem automat aici fara sa fim in stare sa explicam in cuvinte de ce…
FINMEDIA / ROMANIA DUPA 25 DE ANI, editia a 2-a